• Titularizare
  • Subiecte titularizare 2026

Subiecte titularizare Arte Vizuale (Educatie plastica, Educatie vizuala, Educatie artistica ): Modele de teste REZOLVATE

Model de subiect REZOLVAT pentru examenul de titularizare pentru Arte Vizuale (Educatie plastica, Educatie vizuala, Educatie artistica) 

SUBIECTUL I (30 de puncte)  

A. In grafica sau pictura vorbim despre tehnici de lucru proprii limbajului artelor plastice, pe care artistii le-au combinat pana cand si-au gasit amprenta personala. Aceste metode sau procedee de lucru s-au dezvoltat in timp, in stransa legatura cu evolutia sociala si descoperirile stiintifice, oferind artistului un mod specific de exprimare a mesajelor sale.

Raportat la particularitatile fiecarui domeniu plastic raspundeti la urmatoarele cerinte:
a. prezentati o asemanare si doua diferente intre tehnicile picturii in culori de apa.
b. descrieti tehnica linogravura. 

B. Compozitia plastica este cel mai interesant si plin de satisfactii stadiu al efortului unui artist, dar si cel mai dificil, privind organizarea elementelor vizuale de baza ale operei de arta pentru a exprima idei si sentimente.
Realizati un eseu cu tema: „Studiul structurilor naturale, interpretarea si organizarea lor in compozitie”. La realizarea eseului veti avea in vedere:
a. definirea termenului: compozitie plastica;
b. prezentarea a trei moduri de studiu dupa structuri naturale, alegand o forma naturala din regnul vegetal;
c. prezentarea a doua procedee artistice in care se utilizeaza studiul dupa structuri naturale;
d. prezentarea a doua tipuri de compozitii in care se utilizeaza interpretarea si organizarea structurilor naturale;
e. prezentarea a trei criterii de organizare compozitionala a unei naturi statice pe baza unor structuri naturale;
f. exemplificarea utilizarii studiului dupa natura prin intermediul a trei lucrari, numind titlul acestora, din opera lui Vincent van Gogh, Stefan Luchian si a unui alt artist relevant din istoria artei europene, numind autorul si titlul lucrarii.
g. formularea unui punct de vedere personal despre importanta studiului structurilor naturale in arta plastica contemporana.

Nota: In vederea notarii, se vor lua in considerare prezentarea logica a continutului si utilizarea limbajului de specialitate.   

Modelul de subiect prezentat este extras din lucrarea Teste rezolvate pentru examenul de titularizare. Arte vizuale. Asigurati-va reusita la Examenul de titularizare din! Click AICI pentru detalii si comenzi.   

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)  

Opera lui Pablo Picasso este reprezentativa pentru istoria artei universale, fiind un reprezentant emblematic al cubismului.
Realizati un eseu in care sa prezentati originalitatea si noutatea picturii sale. La elaborarea lucrarii veti avea in vedere:
a. prezentarea conditiilor istorico-culturale care au favorizat dezvoltarea operei artistului, evidentiind incadrarea in timp si spatiu si doua particularitati culturale;
b. argumentarea apartenentei artistului la stilul sau curentul artistic in care se incadreaza opera sa identificand celor trei faze cubiste reflectate in picturile lui Pablo Picasso;
c. prezentarea poliperspectivei ca mijloc de expresie definitoriu pentru una dintre fazele cubiste ale pictorului Pablo Picasso.
d. prezentarea mesajului artistic si a surselor de inspiratie.
e. analizarea a trei lucrari emblematice din perioada cubista a pictorului Pablo Picasso: precizarea titlurilor lucrarilor, analizarea lucrarilor, cu accent pe trasatura dominanta a fiecareia.
f. formularea unui punct de vedere despre particularitatile picturii in opera artistului si influenta sa in cadrul artelor plastice.
g. precizarea a trei artisti contemporani cu Picasso, care s-au desprins din miscarea cubista spre alte curente artistice.

Nota – In vederea notarii, se vor lua in considerare prezentarea logica a continutului si utilizarea limbajului de specialitate.  
 

Vezi sugestiile de rezolvari mai jos. ⬇⬇⬇⬇⬇⬇⬇⬇

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) ​  

Secventa de mai jos face parte din programa Educatie plastica pentru clasa a VI-a, aprobata prin OMEN nr. 3393 / 28.02.2017:
3. Exprimarea ideilor, sentimentelor si a mesajelor, utilizand limbajul artistic - vizual in contexte variate   

Competente specifice	Continuturi
3.1. Valorizarea propriilor idei si a sentimentelor exprimate prin limbaj plastic in cadrul unor compozitii proprii	– realizarea de compozitii cu dominanta verticala, orizontala, oblica ; – organizarea spatiului plastic inchis/ deschis ; – realizarea de compozitii cu un centru de interes exercitii de expresivizare a elementelor de limbaj grafic (punctul, linia, pata); – realizarea de compozitii utilizand culori calde si/sau reci; – realizarea de compozitii utilizand culorile complementare.

Redactati un eseu cu tema: „Metode moderne de stimulare a creativitatii elevilor in activitatile artistice-plastice”.
La elaborarea lucrarii veti avea in vedere:  

a) definirea metodelor de invatamant;
b) clasificarea metodelor de invatamant, in functie de participarea elevului in actiunea propriei instruiri;
c) exemplificarea formarii competentei specifice date cu ajutorul fiecareia dintre urmatoarele metode: brain storming, jocul didactic, metoda sinectica.
d) formularea a doua avantaje ale eficientei metodelor practice in comparatie cu metodele traditionale;
e) prezentarea a doua avantaje ale unei metode in invatarea tehnicilor artistice, sustinute prin cate un argument pertinent;   
f) formularea unui punct de vedere personal privind invatarea centrata pe elev si invatarea centrata pe competente din cadrul activitatilor practice specifice lectiilor de arta si definirea celor doua notiuni.
Nota: In vederea notarii, se vor lua in considerare organizarea logica a expunerii si utilizarea limbajului de specialitate.  

SUGESTII DE REZOLVARI 

SUBIECTUL I (30 de puncte)  

A.
a. Atat culorile acrilice, cat si tempera si guasele, se dizolva in apa.
    Tehnica ,,tempera” este mult mai veche decat tehnica vopselelor pe baza de ulei, si, cu mult mai veche decat tehnica guaselor si tehnica acrilica. Astazi, vopselele tempera nu mai sunt insa la fel de populare ca in trecut. Tempera ramane tehnica cea mai folosita pentru pictarea icoanelor bizantine. In componenta lor intra pigmentul care este amestecat cu emulsie din galbenus de ou (emulsia este facuta din galbenus de ou, miere, ulei si otet).Vopseaua tempera se usuca rapid daca se picteaza in straturi subtiri, transparente sau semi-opace. Dupa uscare, lucrarea este lipsita de stralucire, are un aspect mat, iar culorile nu sunt foarte vii, avand chiar un aspect putin prafuit. In timp, insa, culorile nu se ingalbenesc si nu se decoloreaza. Folosirea vopselelor tempera pe panza nu este recomandata, ci doar pe hartii special, texturate, lemn sau sticla. Pe hartie, ele se pot lucra in tehnica acuarelelor, in functie de cantitatea de apa adaugata. Cel mai uzual se picteaza pe blat de lemn si sticla – in scopul realizarii icoanelor.  
Culorile acrilice au in componenta, pe langa pingment, un liant acrilic – o substanta chimica sintetica recent descoperita in acest domeniu al picturii. In functie de liantul folosit si a componentelor auxiliare, dupa uscare culorile vor fi mate, satinate sau lucioase. Cea mai importanta caracteristica care diferentiaza vopselele acrilice de tempera si guase este insolubilitatea in apa dupa uscare. Aceasta caracteristica le aduce versatilitatea in a picta cu ele pe diverse suprafete, nefiind nevoie de a proteja lucrarea finala sub sticla.
Si cu vopselele acrilice se poate aborda tehnica acuarela, dar spre deosebire de tempera si guase, nu este recomandata utilizarea unei cantitasi mari de apa in amestec cu vopseaua. O cantitate mai mare de apa duce la distrugerea aderentei culorii la suport si vopseaua se desprinde.
In concluzie, lucrarile in tehnica tempera:
– cand se usuca, culorile sunt mate si semi-opace;
– pot fi lucrate cu emulsie de ou;
– trebuie protejate de umezeala dupa uscare, deoarece culoarea se poate redilua.
Lucrarile in tehnica acril:
– cand se usuca, pot fi mate, satinate, lucioase, metalice in functie de lian;
– pot fi lucrate pe orice suprafata (sticla, panza, lemn, piatra, etc.);
– sunt insolubile in apa dupa uscare.

Sugestiile de rezolvari prezentate sunt extrase din lucrarea Teste rezolvate pentru examenul de titularizare. Arte vizuale. Asigurati-va reusita la Examenul de titularizare! Click AICI pentru detalii si comenzi.  

b. Linogravura este o tehnica de tiparire si multiplicare pe hartie a unui desen sculptat intr-o placa de linoleum. Linogravura nu poate fi enumerata printre tehnicile cu adevarat traditionale, printre cele care au facut gloria domeniului in grafica dar, pe de alta parte, mai ales in ultimii 50 de ani, a fost folosita de cativa artisti importanti si in tara noastra.
Explicatia acestei preferinte tine de unele caracteristici: materialul este mai ieftin ca lemnul, mult mai usor de manevrat si neavand fibra, se poate grava cu semne mai libere. Consistenta semidura ofera posibilitati de gravare mult mai precise decat in lemn. Din acest motiv, in afara de daltile pentru lemn cu ajutorul carora poate fi sapat, s-au mai fabricat, special pentru acest tip de material, un fel de dalti-penita, relativ ieftine si usor de schimbat intr-un maner unic. Un alt avantaj il prezinta materialul, prin faptul ca pentru zonele mari, albe, suprafetele pot fi decupate cu un cutit japonez sau cu un cutter, evitand incerneluiri accidentale. Aceasta lejeritate a decuparii a facut ca linoleumul sa fie folosit mai ales pentru gravura in culori.
Pastrarea gravurilor se face intre foi protectoare, in teancuri, de dimensiuni asemanatoare, ferite de soare si umiditate.
Lucrarile se semneaza in partea dreapta, jos: tehnica folosita, titlul lucrarii, anul executiei, semnatura autorului. Se foloseste in general un creion cu mina tare, pentru ca usoarele deformari pe care le lasa, sa faca imposibila stergerea si modificarea. 

B. „Toata arta nu este decat o imitatie a naturii.” Seneca. Studiile dupa natura dezvolta spiritul de observatie, exprimarea emotiilor, simtul proportiilor, memoria vizuala. Studiul dupa natura inseamna in primul rand a observa de la cele mai mici detalii pana la formele, culorile si particularitatile structurilor vegetale, ale pasarilor, ale insectelor, ale animalelor, ale oamenilor, dar si impactul luminii sau al clar-obscurului in diferite momente ale zilei sau schimbarile din peisaj odata cu succedarea anotimpurilor. Prin studiu se dezvolta intelegerea structurilor si se perfectioneaza redarea materialitatilor si texturilor.
Compozitia plastica consta in modalitatea organizarii elementelor de limbaj plastic intrun ansamblu omogen, echilibrat, indestructibil, capabil sa transmita privitorului emotia si mesajul autorului.
Studiul desenului dupa natura presupune un spirit de observatie dezvoltat, reprezentarea fidela a realitatii si de reproducere a ei cu mijloacele de limbaj plastic, avand ca obiectiv primar transpunerea structurilor naturii in structuri plastice expresive. Un studiu dupa natura se face utilizand ca model diferite obiecte sau structuri din mediul inconjurator (vegetale, animale, obiecte uzuale, colturi din natura etc). Studiul dupa natura este utilizat in redarea peisajelor, portretelor
sau a naturilor statice. 

Schitele si crochiurile – sunt realizate cu scop documentar si informativ astfel:
– pentru a surprinde, in functie de subiect, prima impresie, proportiile, miscarea, atitudinea sau atmosfera
– se folosesc tehnici grafice diferite: creioane de diverse tipuri, carbune, penita, tus, bait pe caietul de schite
Studiul in desen si culoare – este realizat etapizat lucrandu-se la redarea cat mai fidela a realitatii astfel:
– descompunerea detaliata a subiectul din care trebuie sa reiasa o imagine cat mai fidela a naturii reprezentate;
– in desen (tehnica: creion, carbune);
– in culoare (tehnica: pastel, acuarele, culori acrilice, ulei, guase pe suport de hartie sau pe panza).

Lectiile de desen dupa natura trebuie sa inceapa cu metode de observare si de masurare a obiectelor propuse pentru desen, urmand ca in etapa urmatoare ele sa fie paginate si proportionate pentru a fi amplasate in spatiul plastic. Etapele desenului trebuie abordate de la simplu la complex, usor/greu, urmarind totodata amplasarea formelor dupa reguli precise ale perspectivei.

1. Organizarea naturii statice:

Alegem locul si aranjam obiectele pe care le vom desena. Sursa de lumina trebuie sa vina din lateral stanga. Pregatim materialele de lucru: hartia, creioanele (HB, B, ..., B6) sau carbunii. Natura statica poate fi compusa din diferite forme. Exemplu: o forma geometrica simpla (cub sau
o carte), o forma naturala (mar, rosie, etc) si un obiect de rotatie (un cilindru sau un ceainic). Planele (suprafetele) orizontal si vertical sunt neutre.  

2. Paginatia naturii statice pune in discutie aranjarea si incadrarea corecta in pagina a obiectelor.

Masuram 2 cm de la marginea suportului de desen si trasam un chenar in care vom incadra compozitia. Planul orizontal va fi delimitat de cel vertical printr-o linie orizontala pe intreaga latime a foii. Este bine ca aceasta linie sa fie situata la o treime din inaltimii foii de desen, iar  planul orizontal sa fie mai ingust decat cel vertical. Examinam atent natura pe care am aranjat-o si observam detaliile si dimensiunile obiectelor (care este mai mare, mai mic, mai in fata sau in
spate). Schitam foarte usor forme geometrice in care s-ar incadra obiectele expuse, fara sa depasim limitele chenarului. Dupa desenarea formelor geometrice ne asiguram ca ansamblu de obiecte este incadrat corect. Tinem cont de spatiile dintre obiecte si de cele din jurul lor. Stim deja ca obiectele nu se deseneaza la dimensiunea reala.   

3. Constructia obiectelor se face prin masurarea corecta si redarea detaliilor.
Avem nevoie de un bat subtire si drept. Poate fi creionul cu care desenam. Masurarea se face tinand creionul-bat in mana intinsa drept in fata. Privim cu ochii intredeschisi. Alegem o unitate de masura cu care sa verificam raporturile. Alege cea mai mica dimensiune a unui obiect (muchia unui cub, grosimea cartii, etc). Aceasta va fi unitatea de masura in transcrierea obiectelor pe foaie. Odata aleasa unitatea de masura putem analiza diferite raporturi: de cate ori unitatea de masura aleasa de noi intra in orizontala si verticala chenarului, de cate ori intra in inaltimea si latimea fiecarui obiect, desenand formele geometrice ce incadreaza obiectele naturii statice.
Obiectele de rotatie, precum ceainicul sau cilindrul, se construiesc in jurul axei de simetrie. Inaltimea si latimea sunt stabilite pe aceasta axa in raport cu celelalte obiecte. Formele geometrice ce incadreaza obiectele se deseneaza cu linii subtiri de constructie proportionand dimensiunile si formele obiectelor, potrivindu-le cu suprafata pe care desenam. 

Valoratia sau hasura dau volum obiectelor si se refera la raportul dintre lumina si umbra. Prin valoratie vom transpune culorile obiectelor in alb, negru si multe griuri in functie de tonalitatile culorilor, textura, detalii, etc. Umbra si lumina se realizeaza prin hasuri. Hasura poate fi construita prin linii succesive, apropiate si suprapuse, in functie de intensitatea umbrei sau prin puncte (pete de valoare), densitatea lor pe centrimetru da intensitatea umbrei sau luminii. Privim obiectele cu ochii intredeschisi. Focalizand astfel, vom observa mai clar zonele de lumina si umbra. Stabilim valorile obiectelor si ale planelor (fundalurile), de la cel mai deschis la cel mai inchis. Pentru fiecare suprafata pe care o valoram, alegem tonaliatea cea mai neutra. Pe ea vom adauga lumina si umbra. Hasuram pe fiecare obiect si pe fundal valoarea de baza pe care am stabilit-o. Volumul obiectului se obtine prin linii alaturate, suprapuneri succesive. Pe obiectele cu fete plane (cub, prisma, piramida, carte, cutie, etc), intensitatea de lumina si umbra este maxima pe muchiile corpurilor. Zona de contact dintre doua planuri, una umbrita si alta luminata, se intensifica. Pe obiectele rotunde (sfera, con, cilindru, vase, fructe, legume), intensitatea de lumina si umbra maxima se gaseste in interiorul formei sau in adancituri din forma si este invers pozitionata fata de umbrele de pe obiect. Pentru a evidentia volumul, valoram cele cinci umbre ale obiectului indiferent de forma sa: reflex, lumina, pasaj, umbra si umbra purtata. Relexul este o hasura ingusta ce reda forma obiectului. Lumina este zona cea mai luminoasa a obiectului si in functie de textura obiectului desenat poate fi o zona foarte mica. Pasajul este hasura care face trecerea de la lumina spre zona umbrita a obiectului. Umbra este partea cea mai intunecata a obiectului. Umbra purtata este umbra pe care o lasa obiectul pe suprafata plana (orizontala).  

In pictura redarea luminii si a umbrei se realizeaza prin folosirea contrastului cromatic: clar-obscur acromatic, monocromatic sau policrom. Cu acest contrast putem modela lumina si umbra construind forma, pentru a reda volumul si perspectiva unei imagini.
Un alt contrast, pe care putem sa-l utilizam cand pictam o natura statica, este contrastul cald-rece. Asa cum am invatat in clasa a VI-a, acesta se obtine prin alaturarea unor suprafete calde (cu tonalitati apropiate) cu suprafete reci sau invers. Prin utilizarea acestui contrast vom reda zonele de lumina prin tonalitati de culori calde si zonele de umbra prin tonalitati de culori reci. Cu ajutorul culorilor calde, vom reda apropierea sau prim-planul, iar cu cele reci, vom putea sugera departarea sau planul secund.
De-a lungul timpului, studiul dupa natura a jucat un rol important in viata artistilor plastici, unii dintre ei s-au facut remarcati prin naturi statice de o delicatete si o finete deosebita, asa cum a fost Stefan Luchian prin lucrarile sale cu flori: „Anemone”, „Maci si anemone”, „Paralute” etc sau Paul Cézanne prin „Natura static cu mere si piersici”. Vincent van Gogh prin linii frante reda delicatetea florii soarelui in tabloul cu acelasi nume.
Din punctul meu de vedere, natura statica, ca gen de arta de sine statator, a aparut din nevoia de a-i ajuta pe tinerii artisti sa invete sa observe, sa deseneze si sa picteze. Natura statica este baza pentru toate genurile de arta: pictura, sculptura, grafica etc.  

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) 

Pablo Picasso a fost personalitatea artistica ce a influentat directia in care a mers arta secolului al XX-lea. Modul personal de utilizare a formei, culorii si perspectivei a afectat profund generatiile ulterioare de pictori, inclusiv pe Willem de Kooning si David Hockney. „Exista artisti care transforma soarele intr-o pata galbena, dar sunt altii care, datorita artei si inteligentei lor, transforma o pata galbena in soare”, a spus el odata.  

Pablo Picasso s-a nascut pe 25 octombrie 1881. A trait timp de 91 de ani o viata spectaculoasa dand lumii picturi adesea neintelese de unii si foarte apreciate de altii. O personalitate controversata, Picasso a manifestat talent inca din copilarie si l-a fructificat pe durata intregii vieti.  

La 19 ani, Picasso se face cunoscut lumii prin prima expozitie cu lucrarile sale intr-un local din Barcelona. In 1904, Picasso se muta la Paris, acolo unde va picta tablouri in nuante reci de albastru, influentat, probabil, de faptul ca traversa o perioada de tristete si suferinta. Aceste picturi marcheaza perioada numita „perioada albastra” a operei lui Picasso.   

Odata cu mutarea sa la tara, Picasso descopera placerea de a picta din imaginatie. El renunta la portrete si personajele din lucrarile sale si incepe sa picteze ceea ce a ramas in istoria artei drept „cubism”. Transformarile aparute in stiinta si in gandirea epocii (modificarea conceptiilor despre spatiu si timp), precum, de exemplu, evolutia cinematografului, au dezvaluit artistilor descompunerea mecanica a imaginilor, arta lui Cézanne, mastile africane, arta egipteana etc., sunt lucruri ce au influentat curentul nou dezvoltat.   

Picasso trece prin mai multe faze ale cubismului. In functie de cat de diferita este forma, observam trei perioade distincte: cézanniana, analitica, sintetica. In faza cézanniana, formele constituite in volume poliedrice reunesc intr-o singura imagine diversele aspecte ale obiectelor pe care ochiul nu le poate vedea decat sugestiv din mai multe unghiuri. Prima incercare de acest fel a lui Picasso este pictura „Domnisoarele din Avignon”, aceasta fiind considerata o lucrare ce apartine precubismului sau proto-cubismului. In lucrare, silueta umana domina prin folosirea unor figuri geometrice pure din dorinta de a da o noua structura picturii. 

Pictura „Domnisoarele din Avignon” deschide drumul perioadei africane sau pro-cubism, Pablo Picasso fiind cel mai mare exponent al acestei miscari artistice in care paradigma realismului este rupta. Lucrarea se limiteaza la planuri unghiulare fara fond si fara perspectiva spatiala, iar formele sunt scoase in evidenta prin alaturarea liniilor luminoase si intunecate.  

Aspectul portretelor evidentiate in tabloul al „Domnisoarelor din Avignon” este mai mult legat de cubism si subliniaza influenta mastilor africane ce sunt cunoscute pe continentul european in acea perioada. In aceasta lucrare, Picasso imbina influente din perioade diferite ale istoriei artei.
Astfel, in timp ce cele doua figuri din centrul lucrarii par desprinse din frescele Evului Mediu (si chiar se vad asemanari cu sculpturile primitive iberice datorita chipurilor lor), pictura egipteana este evocata prin prima figura feminina situata in stanga.   

Sugestiile de rezolvari prezentate sunt extrase din lucrarea Teste rezolvate pentru examenul de titularizare. Arte vizuale. Asigurati-va reusita la Examenul de titularizare! Click AICI pentru detalii si comenzi.   

Este evident prin acest tablou al „Domnisoarelor din Avignon” ca precubismul va deveni o mare miscare de avangarda a secolului XX, rupand paradigma artei in istorie. Noutatea din pictura lui Pablo Picasso reprezinta limbajul plastic ce nu pierde din vedere notiunea figurativa folosind elemente geometrice. Pictura lui Picasso pierde din perspectiva, dar castiga bidimensional prin suprapunerea diferitelor planuri pe aceeasi suprafata, cum ar fi cazul ochilor care privesc privitorul din fata, dar nasul este de profil, rupand traditia artistica occidentala.  

In ceea ce priveste volumul, acesta este redus la fel ca si adancimea spatiului, intrucat aplatizeaza suprafetele, dand doar volum, ceea ce este interesat sa evidentieze prin tehnica clarobscurului.

Corpul femeilor, care sunt goale, este alcatuit din planuri unghiulare si la observarea picturii, deformarea femeilor este evidenta de la stanga la dreapta.

In faza analitica, formele se fragmenteza in numeroase diviziuni care se desfasoara ca un relief fatetat pe fundalul lipsit de adancime. „Portretul lui Ambroise Vollard”, uimitoarea lucrare creata in iarna anilor 1909-1910, a dat nastere unui nou cubism: analitic sau stereometric.  

Directia in sine se concentreaza pe transfigurarea spatiului prin simplificare si rationalizare este directia pe care se concentreaza pictorul in aceasta faza a cubismului. Ca urmare, lumea din jurul nostru, se transforma in forme geometrice simple, fara a pierde din volum. 

Pictura „Portretul lui Ambroise Vollard” te duce cu gandul la o oglinda sparta, dar care a reusit sa salveze, in mod surprinzator, trasaturile lui Vollard. Toate fragmentele din imagine sunt dispersate si, in acelasi timp, asamblate intr-un singur design armonios al cristalelor pure.  

In imagine fragmentata putem observa particularitati ale lui Vollard, nasul aplatizat, fruntea inalta dreapta, ochii inchisi, expresia faciala dramatica.   

Designul geometric complex joaca un rol principal punand in planul secundar gama cromatica. Nuantele predominante de galben, negru, gri si maro nu contrasteaza si se anuleaza reciproc, artistul punand in valoare forma si nu culoarea.   

In faza sintetica, forma se reconstituie prin ceea ce memoria a pastrat mai caracteristic. Aceasta transpunere sintetica a obiectelor se combina uneori in colaje cu elemente concrete din realitate: hartie, nisip, panza, etc. („Guernica”/„Femeia care plange”)
Viata ii este zdruncinata de razboiul civil si astfel se implica activ in politica. In iulie 1937 la Expozitia Mondiala, Picasso expune tabloul „Guernica” in pavilionul spaniol dedicat orasului basc Guernica. Mesajul pe care doreste sa-l transmita cu acest tabloul si inscrierea in Partidul Comunist Francez marcheaza implicarea artistului in viata politica.   

Cu acest tablou de dimensiune murala, Picasso si-a exprimat opozitia fata de razboiul din Guernica. Lucrarea prezinta in viziunea artistului bombardamentul orasului basc omonim din partea nazistilor, insa reuseste prin simplitate si caracterul universal al formelor sa transceada evenimentul istoric care l-a inspirat, devenind un simbol universal al atrocitatilor razboiului. Fuziunea pe care o face intre elementele epice si realiste din lucrare degaja o forta aparte. De atunci, a devenit o acuzare impotriva razboiului, o pictura care se simte extrem de relevanta in conditiile geo-politice de astazi. 

Lucrarile lui Picasso se disting prin formele geometrizate, prin studiul atent si clar al volumelor aplatizate, prin linii de constructie drepte sau rotunjite. Constructia riguroasa a formelor, vibratia calculata a culorilor, expresivitatea ritmului dau o noua semnificatie compozitiilor ce exprima forta, rigoare, profunzime.     

Continuarea rezolvarii se regaseste in lucrarea Teste rezolvate pentru examenul de titularizare. Arte vizuale. Asigurati-va reusita la Examenul de titularizare! Click AICI pentru detalii si comenzi.